Se spune ca totalitatea datelor prezente pe internet pana in momentul de fata masoara aproximativ 50 PetaBytes (1 PetaByte=1024 TeraByte). Inca de la inceput, acest volum impresionant de informatie a fost realizat aproape in exclusivitate de oameni. In momentul in care o persoana posteaza pe marile site-uri de socializare o fotografie in format digital, volumul de informatie stocata pe internet creste. Se pune urmatoarea problema – cum aduni informatii precise, obiective si exacte fara interventie umana?
Raspunsul la intrebare este dat tocmai de conceptul de Internet of Things (IoT). Acesta se refera la o retea de sisteme computationale, masinarii, unelte, circuite integrate, animale sau persoane, carora li se ofera identificatori unici si capacitatea de a transmite date catre retea fara interactiune umana.
Scurt istoric
Desi ideea este destul de veche, conceptul de Internet of Things a aparut in anul 1999 datorita lui Kevin Ashton, cercetator in cadrul MIT. Conform acestuia, o retea de computere care “stiu” totul despre orice folosind date colectate fara interventie umana, ar fi capabile sa urmareasca si sa cuantifice totul, reducand drastic orice tip de deseuri, pierderi si costuri. Intr-o forma ideala, am sti cand lucrurile trebuie inlocuite, reparate sau retrase din uz.
Pe hartie, lucrurile stau simplu, insa in 1999 existau cateva impedimente. In primul rand, nu existau conexiuni suficient de performante. Apoi, dimensiunile computerelor trebuiau reduse drastic si, nu in ultimul rand, trebuia inventat un nou protocol de atribuire a identificatorilor unici.
Pe parcursul anilor care au urmat, conexiunile de tip wireless au evoluat enorm. Indiferent ca vorbim despre protocoalele Wi-Fi 802.11 de tip b/g/n, retele 5G sau Bluetooth 5.0, acestea sunt suficient de performante pentru a transmite cantitati mari de date intre dispozitive. Problema dimensiunilor a fost rezolvata cu mult timp inainte de IoT, odata cu aparitia primelor dispozitive MEMS (Sisteme MicroElectroMecanice), precum microprocesoarele.
Un impediment major a fost insa atribuirea unor adrese unice fiecarui dispozitiv din retea. Odata cu expansiunea rapida a internetului, in anii ‘90 se preconiza epuizarea tuturor celor 4.3 miliarde de adrese bazate pe protocolul IPv4. In acest moment, un grup de cercetatori denumit IETF (Internet Engineering Task Force) dezvolta noul protocol IPv6 capabil sa ofere adrese IP pentru fiecare atom din galaxie. 🙂
Mod de functionare
Dupa cum spuneam si mai devreme, device-urile conectate prin IoT colecteaza, proceseaza si raspund pe baza unor date colectate fara interventie umana. In momentul de fata, aceste gadget-uri au denumirea de “smart” si sunt capabile sa ne usureze viata.
Probabil ca multi dintre voi ati auzit la un moment dat de conceptul “Smart Home”. Ei bine, la baza acestuia sta cel de Internet of Things, adica o intreaga retea de senzori, computere si dispozitive smart care sunt capabile sa va prepare cafeaua cand va treziti, sa porneasca luminile cand se insereaza sau sa porneasca incalzirea in functie de prognoza meteo.
Traim intr-o era in care fiecare dintre noi isi poate monitoriza casa, masina sau chiar si membrii familiei. Cu toate acestea, multi considera acest lucru un lux si probabil doar un moft destul de scump. Adevaratul avantaj al comunicarii de tip computer-computer se regaseste in industrie. Fie ca vorbim despre industria extractiva, producatoare sau agricultura, IoT poate eficientiza orice proces existent.
La ora actuala, companii precum Tesla sau Uber au dezvoltat autovehicule autonome capabile sa comunice intre ele pentru a transporta atat pasageri, cat si marfuri. In premiera, start-up-ul Otto, impreuna cu gigantul Budweiser, a realizat primul transport de marfuri folosind un camion autonom. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara a utiliza ceea ce numim Internet of Things. Mai jos un link catre reusita acestora.
IoT pe viitor
Globalizand acest fenomen, interconectarea tuturor lucrurilor de pe Pamant ar insemna o viata mai usoara. Prin optimizarea proceselor de fabricatie, resursele naturale vor fi utilizate cu eficienta maxima, protejand mediul inconjurator. O casa inteligenta ar insemna mai putine griji si implicit mai putin stres pentru populatie, iar transporturile autonome ar insemna un trafic fluid, lipsit de incidente.
Si totusi, pentru a ajunge la aceasta lume “utopica”, vom avea nevoie de tehnologii mult mai avansate pentru a face fata traficului enorm de date, dar si pentru a reduce costurile device-urilor inteligente. Va trebui sa gasim si noi modalitati de a asigura securitatea datelor, pentru ca este in joc intimitatea indivizilor.
Concluzii
Viitorul suna bine daca luam in calcul conceptul de Internet of Things. Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile. Noi insa, ca pasionati de tehnologie, speram la ce e mai bun. Pana la urma, cine nu isi doreste o viata mai usoara?
Dar voi? Ce parere aveti?
