[wptab name=’Design’]

Designul rectangular, accentul metalic care inconjoara ecranul, spatele cu marginile usor arcuite,  precum si textura placuta care ofera o priza buna – toate aduc aminte de un telefon mult mai scump, “Prada by LG 3.0”.  Partea din fata a telefonului e dominata desigur de ecran; camera frontala, senzorul de proximitate si logo-ul LG sunt in partea de sus. In partea inferioara gasim butonul fizic “acasa” si 2 butoane capacitive – “meniu” si “inapoi”. Jack-ul audio de 3,5 mm si butonul pentru pornire se afla pe laterala de sus, butonul care controleaza nivelul audio pe laterala stanga iar in partea inferioara portul microUSB si un mic orificiu pentru microfon. Pe partea din spate a telefonului atrage atentia accentul din metal periat din jurul camerei foto cu flash led si logo-ul LG.

Telefonul nu epateaza de la prima vedere. Nu are suprafete imense lucioase, nu incearca sa pretinda ca-i facut din metal acolo unde de fapt a fost folosit plasticul si nici nu are accente care sa sugereze ca ar fi curbat cand de fapt nu-i. Ce are in schimb este o eleganta rezervata, un anume stil care nu te trage de maneca si nu striga la tine sa-l observi. De fapt acesta-i de cele mai multe ori semnul unui design industrial bun – faptul ca la inceput poate parea simplu, plictisitor de simplu; insa pe masura ce folosesti telefonul ajungi sa apreciezi din ce in ce mai mult modul in care arata.

Daca pentru felul in care e desenat L7 n-am decat cuvinte de lauda, in schimb constructia putea sa fie ceva mai solida. Mi-as fi dorit un “sasiu” mai rigid, mai bine “sudat”, pe care capacul spate sa se fixeze bine, fara a permite nici cel mai mic joc. Sub capacul din spate avem bateria de 1700 mAh, cardul SIM si cardul de extensie microSD.

[/wptab]

[wptab name=’Display’]

Ecran-ul de 4.3 inch este unul dintre atuurile lui L7 fata de competitorii din aceeasi clasa. Rezolutia de 800 x 480 e suficienta (veti observa pixeli sau linii zimtate doar uneori si doar daca va uitati cu mare atentie), reproducerea culorilor e buna (e doar vorba de un ecran IPS) si, in plus e protejat de Gorilla Glass. Obiectiile fata de ecran se leaga de luminozitate si contrast – in anumite situatii acestea lasa de dorit – nu o sa existe probleme daca folositi telefonul in interior, dar afara, mai ales pe vreme insorita, e greu de deslusit ce afiseaza. Per total un ecran bun, foarte bun prin comparatie cu competitorii directi si pe alocuri mai bun si decat telefoanele din clase superioare (se aude One S cu matrice PenTile?). Faptul ca LG n-a inclus un senzor de reglare automata a luminozitatii nu-i un neajuns pentru mine. N-am gasit pana acum nici un telefon la care reglarea automata sa mearga multumitor si sa merite folosita. Daca insa e o functie care conteaza pentru voi, trebuie sa luati in considerare faptul ca L7 nu are asa ceva; in schimb puteti regla rapid luminozitatea folosind butoanele disponibile in zona de notificare, o aditie foarte utila pe care o vom discuta un pic mai jos.

[/wptab]

[wptab name=’Performante’]

“Motorul” lui L7 e, din pacate, compus din 512 MB RAM, un procesor single-core Qualcomm de 1GHz si un GPU Adreno 200. Sunt tehnologii care ne aduc aminte de modele ale anilor trecuti, si la acest capitol se simte cel mai mult compromisul pe care l-a facut LG in cazul lui L7. Iar asta-i o problema cand pe telefon e instalat Android 4, care chiar are nevoie de mai mult ca sa se miste cum trebuie.
In schimb, partea de conectivitate este foarte bine reprezentata – 3G, WiFi, WiFi Direct & Hotspot, Bluetooth 3.0, GPS, conectare la PC prin microUSB/USB.

[/wptab]

[wptab name=’Software’]

Se pare ca producatorii de telefoane incep sa priceapa mesajul tot mai insistent al publicului – NU mai e nevoie de skin-uri suplimentare peste Android 4! Fie ca-i vorba de Sense 4 (HTC), de Nature UX (Samsung) sau de UI 3.0 de la LG, tendinta e de a simplifica tot mai mult interfata, de a curata elementele grafice de decoratii inutile si de a pastra cat mai mult din Ice Cream Sandwich.

LG spune despre UI 3.0 ca aduce un plus de functionalitate Androidului, intr-o maniera simpla si discreta. In mare parte e adevarat. Mi-a placut ecranul de deblocare a telefonului, pe care pot fi plasate, pentru acces rapid, 4 aplicatii la alegere si care are o animatie interesanta.

Mi-a placut foarte mult si bara de butoane de control plasata in zona de notificare. Ofera un acces rapid si comod si poate fi personalizata pentru a afisa functiile cel mai des folosite (GPS, Bluetooth, WiFi, auto-rotate, luminozitate, profilul soneriei, NFC, Quick memo, conexiune de date mobila si altele). E o functie care exista in ROM-uri customizate de multa vreme (de ex. CyanogenMod) dar e imbucurator ca acum au acces la asa ceva si cei care fie nu vor, fie nu se pricep sa se joace cu garantia telefonului instaland versiuni neoficiale ale sistemului de operare.

Pachetul de aplicatii preinstalate e in mare parte standard, cel cu care ne-am obisnuit in ultima vreme si care acopera nevoile de baza ale majoritatii utilizatorilor: Gmail, Latitude, Google Talk, YouTube, Messenger, Calendar, Mail, Calculator, Reportofon, Alarma/Ceas, Harti/Navigare, Memento, PolarisOffice, Meteo, samd.

De notat aici ar fi LG Tag +, care ofera posibilitatea de folosire a stickerelor reprogramabile NFC – si reprezinta un mod facil de a reconfigura telefonul in functie de locatia in care va aflati – masina, birou, acasa – printr-o simpla atingere a stickerului cu telefonul. O alta aplicatie interesanta e RemoteCall Service. Aceasta aplicatie este cu atat mai utila cu cat a aparut intr-o epoca in care functionarea telefoanelor e tot mai complexa si utilizatorii pot schimba foarte multe setari, cand totul poate fi dat peste cap de o singura aplicatie buclucasa, si cand e tot mai greu sa “depanezi” terminalele la distanta folosind doar e-mailul, forumul sau apelurile telefonice. RemoteCall Service da posibilitatea suportului tehnic sa preia controlul total al telefonului pentru o rezolvare mai directa, mai rapida, mai ferita de complicatiile “teleghidarii” utilizatorului.

Pachetul software e deci bun. Aduce tot ceea ce e de asteptat de la Android 4.0 plus cateva aditii folositoare, un pachet de aplicatii preinstalate util si o interfata  bine desenata.

Performanta lasa de dorit. De multe ori telefonul se misca multumitor, insa exista si destule momente in care se agata, se balbaie, ezita sau pur si simplu refuza sa raspunda. E exasperanta functionarea proasta a tastaturii de exemplu – tastezi 5 litere, apare prima dupa care totul ingheata pentru cateva secunde; mai apoi apar pe ecran inca 3 litere… Browser-ul se descurca onorabil cand are de afisat pagini simple, insa are mult de furca daca complexitatea lor creste. Desi specificatiile hardware si rezultatele din testele sintetice amintesc de un Nexus S, acesta se misca mult mai fluid in sarcinile de zi cu zi. Din pacate se pare ca cei care cauta performanta decenta in Android 4.0 trebuie sa se indrepte spre un telefon cu procesor dual-core.

[/wptab]

[wptab name=’Multimedia’]

Camera foto de 5 MP nu da rezultate nemaipomenite. Fotografiile de exterior, din timpul zilei, sunt acceptabile desi culorile nu sunt indeajuns de saturate, contrastul e un pic prea jos, iar rezultatul e sters. In conditii mai proaste de iluminare – in interior, in zile mohorate sau in amurg – multe dintre poze sunt miscate, neutilizabile. Asta chiar daca folosim flash-ul led – daca subiectul nu-i destul de aproape de obiectiv, nu va fi suficient iluminat.

Poate ca acest lucru se datoreaza intarzierii in declansare, care pare legata si de numarul de aplicatii care merg in fundal. Un lucru bun pe care pot sa-l spun in legatura cu camera foto e ca software-ul permite realizarea fotografiilor panoramice.

Inregistrarea video nu-i cu nimic mai buna. In primul rand e limitata la o rezolutie VGA – indeajuns de buna pentru a urmari clipurile rezultate pe ecranul telefonului, dar absolut insuficienta pentru a le urmari oriunde altundeva – monitor sau TV. In al doilea rand are probleme cu urmarirea miscarilor si cu auto-focalizarea. Surprinzator, culorile in clipurile video sunt mult mai bune decat cele ale fotografiilor.

Plimbandu-ma prin setarile camerei foto, care sunt exact cele cu care suntem obisnuiti (flash, focus, marime imagine, scena, ISO, balans alb, timer, etc.), am ajuns la setarea sunetului pentru declansator. Merita o mentiune separata fiindca are 4 variante diferite de sunet, insa din pacate nici una nu-i cea pe care o cautam eu – silentios. In schimb, tonul numarul 4 e unul dintre cele mai ciudate pe care le-am auzit pana acum – in momentul cand faci o fotografie auzi un duet care iti canta, armonios: “Cllllick!”..

[/wptab]

[wptab name=’Concluzii’]

Cu un design elegant, un ecran peste concurenta, Android 4 si NFC, LG incearca sa creeze senzatie in clasa medie. Din pacate dotarea hardware slabuta, performanta inegala (cu experienta de utilizare pe alocuri frustranta) si camera foto slaba, s-ar putea sa  faca din HTC One V sau Samsung Galaxy Ace 2 alegeri mai bune.

Plusuri

+    design elegant
+    ecran mare si aratos
+    Pachet software bun & sistem de operare modern, Android 4.0

Minusuri

–    Dotari hardware slabe – procesor single core, memorie putina, GPU slab
–    Performanta slaba, cu sughituri, pauze si ezitari ale interfetei
–    Camera foto da rezultate slabe

[/wptab]

[end_wptabset]