Pentru al treilea album din viata unei formatii de succes, asteptarile sunt foarte mari, aproape la fel de mari ca si ego-ul artistilor. Si lucrurile stau la fel si pentru Galaxy S III. Aceasta datorita faptului ca, in ultimul timp, Samsung se bucura de un succes rasunator pe piata telefoanelor. A devenit cel mai mare producator de telefoane din lume – conform numarului de unitati livrate – dupa 14 ani in care Nokia a detinut suprematia. Galaxy S II a fost cel mai bine vandut telefon Android in 2011 si, impreuna cu S I, au vandut zeci de milioane de unitati. La aceste cifre se adauga si succesele obtinute de Galaxy Note si Galaxy Nexus – toate impreuna au ajutat Samsung sa ajunga pe locul 1 in topul producatorilor de smartphone-uri, devansand Apple.[divider]

Asa ca S III trebuia sa debuteze rasunator, stralucitor, sa uimeasca si sa incante. A reusit? N-a reusit?

Cum sa scrii o recenzie pentru Galaxy SIII? Un telefon atat de asteptat, atat de discutat, care inca inainte de lansare avea deja fani si detractori, un telefon asteptat de foarte multa lume pentru a confirma un lucru sau a dovedi altul? Un telefon pentru care s-au mobilizat toate fortele departamentului de marketing al Samsung-ului si pentru care s-a organizat o lansarea care a incercat (oh, cat de mult a incercat!) sa fie absolut fabuloasa… cu teasere, cu mai multi prezentatori, primul intre egali fiind chiar presedintele companiei, cu fanfara (ma rog, cu o orchestra simfonica)…

De-a lungul timpului Samsung a inclus in telefoanele din seria Galaxy S (I & II) doar hardware de top. Asa se intampla si de data aceasta – lista de upgrade-uri include un procesor quad-core, mai multa memorie, un ecran cu rezolutie mai mare, conectivitate mai rapida. In acest caz insa, producatorul taiwanez are ambitia de a impresiona si prin pachetul software, si aduce o serie de imbunatatiri si aditii noi – S Beam, S Voice, S Planner, SmartStay&DirectCall, 50 GB/2ani gratis pentru Dropbox si exclusivitate pentru Flipboard pe Android in momentul lansarii, si inca alte trucuri software care se vor dovedi mai mult sau mai putin utile de-a lungul timpului. Am sesizat ca nu exista nici o mentiune despre niste caracteristici sau functii inovatoare/diferentiatoare, care sa faca din S III un produs aparte, cel putin pe hartie – nu tu carcasa din kevlar sau unibody din policarbonat, nici o camera foto iesita din comun.

Cu toate acestea, experienta de utilizare nu-i data de lista de caracteristici tehnice, iar S III pare ca tinteste de data aceasta dincolo de prestigiul dubios de a castiga doar un duel al tabelelor comparative.

N-are rost sa ne ascundem dupa deget – S III nu e un telefon frumos. In cel mai bun caz se poate spune ca odata cu trecerea timpului te vei obisnui cu felul in care arata. Desigur ca si designul lui S III are fanii si detractorii sai; eu unul ma numar printre cei carora, din punct de vedere estetic, nu le place deloc noul model.

Pe de o parte, e vorba de designul rotunjit si insuficient diferentiat de un model generic, iar pe de alta parte, mult mai important, e vorba de materialul folosit si finisajele alese.

Nu ma deranjeaza cat de subtire e piesa de plastic care acopera intreg spatele telefonului – lucrurile stau la fel la S II si la Galaxy Nexus si nici unul dintre ele nu da senzatia de telefon fragil – ba dupa numarul de cazaturi si lovituri la care au supravietuit cu niste julituri abia vizibile, pot spune ca sunt telefoane anti-soc.

Problema e ca plasticul, daca e si subtire si lucios, arata nemaipomenit de ieftin si e deosebit de nepractic – fiecare atingere sau zgarietura o sa sara in ochi. Partea din spate a telefonului e asa de lucioasa incat se vad pe ea fiecare amprenta si urma de deget, la fel ca si pe ecran. Ma uit la varianta albastra a telefonului si nu ma pot gandi decat la cum fac designerii lucruri traznite. Aceasta fiindca finisajul plasticului imita un metal periat… Otelul periat se foloseste anume pentru a face suprafata mai putin sensibila la zgarieturi sau urme. Nu e nicio problema sa construiesti un telefon cu carcasa din plastic, insa da foarte prost cand incerci sa faci plasticul sa arate ca si cum ar fi un cu totul alt material – aluneci incet inspre kitsch. Iar peste acest finisaj care imita metalul periat, designerii au tras un strat sanatos de luciu… Ce sa mai zic…

Dincolo de design, constructia e solida, plasticul nu scartaie, nu da deloc impresia de fragil, telefonul e bine fabricat, e usor (135 de grame), e subtire (8,6 mm),  in ciuda faptului ca are o baterie generoasa de 2100 mAh, iar partea laterala, butoanele si ecranul sunt bine finisate. In general sta bine in mana si poate fi utilizat destul de comod in ciuda dimensiunilor XL.

Partea din fata a telefonului e acoperita in intregime de Gorilla Glass 2, mai subtire si mai usoara decat prima generatie si despre care producatorii spun ca ar fi si mai rezistenta. In partea de sus avem sita care ascunde difuzorul, senzorul de proximitate, senzorul de luminozitate si camera de 1,9MP.  O mentiune separata merita led-ul pentru notificari – absent in cazul S I si S II, este o aditie extrem de utila pe care ma bucur ca Samsung s-a hotarat in sfarsit sa o ofere. In partea de jos avem combinatia de butoane capacitive (“inapoi”/”meniu”) si buton “acasa” fizic. Partile laterale sunt construite dintr-o banda din material plastic, desenata astfel incat sa dea impresia ca telefonul prezinta o usoara curbura similara cu GNex. Gasim butonul on/off in partea dreapta, si butoanele pentru volum pe partea opusa; sus avem microfonul pentru anularea zgomotului, o indentatie folositoare pentru a inlatura capacul din spate si jack-ul 3,5 mm pentru casti; pe laterala de jos avem microfonul si portul microUSB.

Spatele telefonului este perfect plat (nu mai apare protuberanta din partea de jos,  specifica S I, S II & telefoanelor Nexus produse de Samsung), un logo cromat, flash-ul, camera foto si difuzorul hands-free fiind plasate in jumatatea superioara.

Carcasa din spate poate fi inlaturata si astfel avem acces la microSIM, la cardul microSD si la bateria care poate fi schimbata – atentie insa, chip-ul NFC e incorporat in baterie.

Desi e un telefon foarte mare, S III are o ergonomie mai buna decat telefoane mult mai mici. Plasarea microfoanelor, speaker-elor, conectorilor si butoanelor este exact aceeasi ca si la modelele anterioare. Iar acesta-i un lucru bun. De exemplu, amplasarea butonului on/off pe partea laterala (si nu in partea de sus ca la Xperia S,Razr, One X sau atatea altele), mai ales la un telefon atat de mare, il face mult mai usor de folosit pentru blocarea/deblocarea telefonului. Butonul fizic “acasa” are avantajul ca serveste ca punct de reper tactil (in mod similar cu proeminenta de pe tasta 5 la featurephones sau de pe numpad in cazul tastaturilor); un alt avantaj e ca poti debloca usor telefonul si apasand “acasa” – un buton capacitiv sau unul software nu da posibilitatea asta.

Samsung a refuzat sa se inscrie in liniile Ice Cream Sandwich si nu ofera un buton special pentru multi-tasking, aceasta functie fiind preluata de apasarea prelungita a butonului home; in schimb avem un buton meniu. Aceasta aranjare e mult mai ergonomica – butonul pentru o functie des folosita (meniu) e usor accesibil, mereu in acelasi loc (si nu subiect al preferintelor fiecarui dezvoltator software), iar functia mai rar folosita de multitasking poate fi si ea usor apelata.

Sticla produsa de Corning e foarte bine finisata, imbinarea cu marginea telefonului se face excelent. Faptul ca pe margine, chiar la imbinarea cu partile laterale, exista o curbare usoara a sticlei face ca experienta tactila sa fie deosebita. Astfel de mici detalii conteaza enorm.

Majoritatea lucrurilor pe care le faci cu un smartphone incep si se termina cu ecranul. E principalul instrument de input si cel mai important canal de output al informatiei; e principalul consumator al bateriei.

In ultimii ani Samsung a fost mereu in centrul atentiei datorita calitatii display-urilor Super AMOLED pe care le produce. Am asteptat cu foarte mult interes sa vad cu ce vin nou sud-coreenii. Eram aproape sigur ca Samsung avea sa uimeasca lumea prin calitatea ecranului. Mai ales dupa ce am testat superbul ecran de pe One X, principalul concurent al S III-ului. Asteptarile mele au fost prea mari, in sensul ca saltul calitativ a fost mai mic decat ma asteptam. Asta nu inseamna ca S III nu are un ecran bun. Doar ca, probabil fiindca un ecran de 4.8 inch cu o rezolutie de 1280 x 720 bazat pe tehnologie S-AMOLED Plus e greu de produs deocamdata, S III-ul are un ecran care se bazeaza pe tehnologia PenTile AMOLED. In cazul S-AMOLED Plus, fiecare pixel e format din 3 sub-pixeli (rosu-verde-albastru), pe cand PenTile AMOLED are o matrita compusa din cate doi sub-pixeli pentru fiecare pixel (rosu-verde sau albastru-verde). Prin urmare, tehnologia PenTile nu reuseste sa produca imagini la fel de fine ca si S-AMOLED+, rezultatul fiind ceva mai pixelat. Asta cel putin pe hartie. E acesta un lucru care sa se vada si in practica, in utilizarea de zi cu zi? Categoric nu.

S3 (stanga) vs S2(dreapta) – evidenta evolutia ecranului de la generatia precedenta

Comparat cu ecranul S-AMOLED+ al unui S II, S III castiga detasat orice concurs, datorita dimensiunilor mai mari, a rezolutiei mult mai mari, si a densitatii pixelilor/inch mai bune (306 ppi). Imaginile sunt mai clare, textul se citeste mai usor, experienta de browsing e mai buna.

Daca insa facem comparatia cu un One X, lucrurile nu mai sunt atat de clar in favoarea lui S III. Redarea culorilor si nivelul de luminozitate sunt in favoarea telefonului de la HTC.

S3 (dreapta) vs HTC One X (stanga) – luminozitate mai buna si un alb mai curat la HTC One X

Cu toate ca este mai bun decat S II, S III mosteneste totusi toate metehnele si punctele slabe ale generatiilor anterioare – nivelul de luminozitate, faptul ca toata paleta de culori e virata inspre albastru/verde, iar setarile implicite au o saturare exagerata a culorilor. Aceasta saturare exagerata nu-i un lucru care sa supere atunci cand te uiti la icon-urile aplicatiilor sau cand citesti un mail – nu exista o referinta “naturala” pentru icon-uri. Cand te uiti la fotografii insa, sau la un material video, lucrurile devin suparatoare, mai ales ca Samsung are un mod aparte de a dezvolta software-ul care controleaza display-ul. Post-procesarea introdusa de drivere, cu precadere la redarea video, produce o serie de probleme tare ciudate (color clipping/black clipping) si pe care comunitatea de entuziasti a ajuns sa le rezolve, cu mai mult sau mai putin succes, prin aplicatii ale tertilor.

S2 (stanga), S3(centru) si One X (dreapta) – culorile si detaliile in zonele intunecate sunt mai bune pe One X. Contrastul si filtrul sharpening fac imaginile de pe S3 sa arate mai clar, sa sara in ochi. S2 este deja “vechea garda” in ce priveste dispay-urile de top.

Clipping-ul, desi diminuat fata de modelele de pana acum, e inca vizibil si pe S III cand urmaresti materiale video – trecerea de la o culoare la alta, de la un grad de luminozitate la altul, in loc sa se faca treptat, intr-un raster fin, se face in cateva trepte, clar vizibile si urate.

Aceasta e in mod sigur o problema de software, dar e una cu care cei de la Samsung se lupta deja de multa vreme, fiindca persista inca pe modelele S, S II, Nexus & Note in ciuda mai multor update-uri software. Desi lucrurile merg inspre bine, o fac incet, si nu pot sa fiu prea optimist. Sa fim cinstiti – peste 10-12 luni, S III va fi doar un model de anul trecut si toate eforturile Samsung se vor indrepta spre S IV, sau spre “Noul Galaxy S”…

Iata cum arata textul pe diferite smartphone-uri de top. Observati si felul incare diferite modele redau albul. De la stanga la dreapta Sony Xperia S, HTC One X, Galaxy S3, Galaxy S2 & Motorola Razr.

Poate ca sunt prea aspru, fiindca asteptarile mele au fost prea mari. La urma urmelor e un display excelent care poate fi comparat doar cu ecranul altor 2 sau 3 telefoane aflate acum pe piata si fata de care are marele avantaj al unui consum mai mic. Asta, cuplat cu bateria de capacitate mare inseamna ca veti putea sa urmariti filme HD pe S III pentru o perioada mult mai lunga de timp (cateva ore in plus) decat pe HTC One X.

O setare foarte folositoare de care nu se foloseste prea multa lume e modul de lucru al ecranului. E unul dintre primele lucruri pe care le modific cand incep sa folosesc un Galaxy. Va recomand modul “film”. Culorile par la inceput mai spalacite dar sunt de fapt mult mai aproape de realitate.

Verdictul asupra ecranului? In ciuda obiectiilor pe care i le aduc mai sus, este un ecran excelent, mult mai bun decat majoritatea celor de pe piata, cu o rezolutie si o densitate a pixelilor/inch foarte mare. O sa observati problemele doar in redarea materialului video, sau daca-l puneti langa un One X. Consumul redus de energie e un plus fata de competitie.

Intr-o traditie care dateaza de pe vremea cand sistemul de operare al celor de la Google era greoi si limitat, producatorii insista sa instaleze propria versiune de UI peste Android-ul original. De-a lungul timpului acest lucru a devenit tot mai putin necesar, ba chiar, daca ne uitam la ultimele doua versiuni ale sistemului de operare, e contraindicat. Galaxy S III ruleaza Android 4, peste care Samsung a asezat totusi propria interfata, TouchWiz.

Daca la inceputurile sale TouchWiz era mult in urma Sense-ului celor de la HTC, lucrurile au evoluat foarte mult si pot spune ca acum avem o interfata utila, rapida si cu un design… adecvat. Cu siguranta pastreaza mai multa consistenta intre diferite parti ale sistemului de operare decat Sense de la HTC.

Functii ale Touchwiz-ului care se numarau si pana acum printre favorite au fost pastrate sau chiar imbunatatite. De exemplu setul de butoane plasat in sertarul de notificari (à la CyanogenMod), foarte util si foarte usor accesibil a fost extins; nu poate fi customizat inca, dar cine stie, poate in versiunile viitoare… Un alt exemplu e posibilitatea de a glisa numele unui contact inspre dreapta pentru a-l apela, sau inspre stanga pentru a da un mesaj (se poate face  asta din agenda sau din app-ul pentru mesaje SMS).

Un alt lucru bun este, dupa cum spuneam mai sus, faptul ca Samsung a ales sa pastreze butonul pentru meniul contextual prezent in Android pana la versiunea Gingerbread – in schimb nu exista un buton dedicat pentru multitasking, functie care poate fi apelata prin apasarea lunga a butonului “acasa”. Acest aranjament functioneaza mult mai eficient si are impact asupra intregii experiente de folosire a telefonului.

Ecranul pentru deblocarea telefonului a fost imbunatatit – se pot acum plasa shortcut-uri pentru lansarea aplicatiilor direct de pe lockscreen, pot fi vizualizate informatii despre vreme, sau un feed de stiri. Printr-un singur gest se poate astfel debloca telefonul si lansa o anumita aplicatie (spre exemplu camera foto, agenda, e-mail-ul). E o optiune foarte utila a carei lipsa era deranjanta, deci un plus aici.

 

Interesant este ca, odata cu S III, Samsung incearca sa atraga consumatorii punand accent pe software-ul oferit. Ca urmare a adaugat o serie de functii noi, a slefuit unele dintre aplicatiile cu care ne-am obisnuit si a facut un exercitiu de marketing din a le promova separat si cu nume diferite pentru fiecare. Unele dintre ele sunt utile, altele sunt doar interesante – de unde si titlul sectiunii. Multe dintre functii sunt folositoare mai ales pentru a impresiona prietenii la o bere sau pentru a te face nesuferit vorbind prea mult despre telefonul tau la vreo petrecere.

S Beam – Varianta Samsung pentru Android Beam, introdus odata cu ICS. Android Beam iti da posibilitatea de conecta rapid doua terminale care sunt dotate cu NFC (trebuie doar sa atingi telefoanele unul de altul) si apoi poti transfera foarte usor informatii intre ele – link-uri web, locatii in googlemaps, poze, mp3-uri… Ce aduce nou S Beam e posibilitatea de a conecta telefonul rapid, cu alte dispozitive prin WiFi Direct, pentru transferul mai rapid al unor fisiere mult mai mari, sau initierea unei conexiuni bluetooth fara a fi nevoie de a trece prin toata procedura de pairing. Pe langa faptul ca Android Beam functioneaza inconsistent, problema cea mai mare in momentul de fata e ca singurul telefon cu care te poti conecta prin S Beam e un alt S III. Prin urmare n-o sa ai ocazia de a folosi S Beam prea des.


S Voice
 – e raspunsul lui Samsung la Siri. Nu functioneaza nici macar la fel de bine ca si Siri, iar Siri nu e folositor mai deloc (apropo, ati vazut pe cineva folosind Siri pentru activitati de zi cu zi?). Daca vreti sa folositi cautari sau comenzi vocale, mai bine alegeti varianta Google.

SmartStay – cu ajutorul camerei frontale, telefonul previne oprirea ecranului atata timp cat te uiti la el. O functie foarte folositoare pentru aceia care citesc stiri sau carti pe telefon. Problema e ca nu merge atat de bine pe cat m-as fi asteptat. Daca nu-i destula lumina, purtati ochelari sau nu tineti telefonul intr-o anumita pozitie in relatie cu fata, smart-stay da rateuri. Inceteaza sa mai fie smart si se rezuma la stay.


Social Tag
 – telefonul detecteaza fetele din fotografii si te invita sa aloci fiecareia cate un nume, preferabil din agenda. Pe viitor telefonul va recunoaste oamenii dintr-o anumita poza si va face partajarea cu protagonistii mult mai usoara (prin retele sociale sau e-mail). Un feature interesant si folositor, cel putin pentru dependentii de retele sociale si pentru cei care nu-si fac prea mari probleme in legatura cu confidentialitatea. Singura problema e ca, asa cum spuneam mai sus, detectarea fetelor nu functioneaza mereu asa cum ar trebui.

Pop-up Play – o realizare care impresioneaza din punct de vedere tehnic, e redarea filmelor picture-in-picture. Orice film ai pe telefon poate fi urmarit intr-o fereastra micuta, repozitionabila, suprapusa peste interfata obisnuita a telefonului – poti, spre exemplu, sa urmaresti un video, si sa cauti ceva pe internet in acelasi timp. Nu stiu sa existe aceasta functie pe un alt telefon. Aceasta ar putea fi din cauza ca alte telefoane n-au impresionanta putere de procesare a lui S III… sau s-ar putea sa fie din cauza ca exista destul de putine cazuri concrete de utilizare (dincolo de impresionarea asistentei la vreo petrecere), unde Pop-up Play-ul sa fie intr-adevar util.


Direct Call
 – poti apela foarte usor pe cineva care tocmai ti-a scris un SMS, trebuie doar ca in timp ce citesti mesajul sa ridici telefonul si sa-l duci langa ureche – numarul va fi format automat. La fel, din agenda, ducand telefonul la ureche va fi apelata persoana ale carei date de contact tocmai le vizualizai. Util sau doar interesant?

Smart Alert – telefonul o sa vibreze ca sa te informeze daca ai apeluri/mesaje/mail-uri noi cand il iei in mana, dupa o perioada mai lunga de timp. E o functie redundanta avand in vedere ca Samsung s-a hotarat in sfarsit sa includa un led de atentionare.

Daca tot vorbim de software, un lucru care trebuie mentionat e felul in care producatorul tine la zi sistemul de operare. Sistemele de operare mobile evolueaza rapid – in permanenta sunt peticite gauri de securitate si bug-uri, sau sunt adaugate functii noi. Unde mai pui ca aproximativ o data pe an apare o versiune renovata din temelii a fiecarui OS mobil important. Pentru a te putea bucura de aceste functii noi, in conditii cat mai sigure de operare, producatorul telefonului trebuie sa publice o varianta proprie, customizata, a Androidului. Samsung nu are un istoric prea bun in acest domeniu. Atat update-urile pentru S I, cat si cele pentru S II au aparut foarte tarziu. Upgrade-ul la Android 4.0 a fost disponibil pentru S II la 7 luni de la lansarea lui de catre Google. Pentru SI nu va fi disponibil niciodata – un lucru cel putin neplacut pentru cei care l-au cumparat in 2010 cu un contract pe 2 ani…

S III are cele mai impresionante specificatii hardware ale momentului. Chipset Exynos 4212, processorquad-core 1.4 GHz, Cortex-A9, GPU Mali-400MP, 1 GB RAM, variante cu  16, 32 sau 64 GB, extensibili printr-un microSD cu inca cel mult 64 GB. Conectivitate Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, Blutooth 4.0 cu EDR si A2DP…! Bun, cum se traduce tot jargonul asta tehnicist in performanta de zi cu zi?

Ei bine, Samsung Galaxy S III e super-rapid, super-fluid… e super performant! In teste sintetice are performante uimitoare dar asta e mai putin important. Degeaba ai scoruri impresionante in benchmark-uri daca softul tau nu-i optimizat ca lumea (v. Galaxy S la vremea lui), iar telefonul se impiedica la fiecare pas. Nu-i cazul lui S III. De data aceasta Samsung a scos un telefon cu performante excelente nu doar pe hartie, nu doar in teste “de laborator”, ci si in utilizarea de zi cu zi. Totul se misca rapid, fluent, fara sughituri, fara ezitari. Operatiile obisnuite (apeluri telefonice, mail-uri, agenda, notite, browsing, Youtube) se desfasoara rapid si fara complicatii. Aplicatiile se incarca rapid si raspund instantaneu comenzilor. Multitasking-ul nu ridica nici un fel de probleme, comutarea intre aplicatii se face lin, exact cum te-ai astepta.

Telefonul poate face in acelasi timp download si poate reda prin streaming un film HD pe un ecran mare. E drept ca se va incalzi, mai ales daca e si pus la incarcat in acelasi timp, dar vorbim de un quad-core inchis intr-un spatiu micut. O sa se incalzeasca si daca lansati jocuri care au o grafica complexa si care pun la treaba mai serios CPU-ul si GPU-ul, dar nimic iesit din comun.

Indiferent ca preferati browser-ul Samsung-ului – care este foarte bine optimizat, sau  Chrome pentru mobil – care tocmai a iesit din beta si pe care vi-l recomand, o sa aveti parte de o experienta de navigare excelenta. Paginile se incarca rapid si corect, conexiunea pe WiFi, 3g/H+  e foarte rapida in conditii de semnal bun, iar ecranul de dimensiuni si rezolutie mari te lasa sa citesti confortabil majoritatea materialelor.

Bateria are o capacitate foarte mare – 2100 mAh (cred ca doar Note-ul si Motorola RazrMaxx au baterii cu capacitate mai mare in momentul de fata). Cu toate acestea, sa nu va asteptati la o autonomie cu mult mai mare decat a competitorilor. Chipul quad-core si ecranul de 4.8 inch sunt mari consumatori de energie.  Dupa aproximativ 7-8 ore de folosire intensiva telefonul a trebuit reincarcat ? ceea ce in lumea smartphone-urilor e un rezultat bun. Folosind telefonul normal puteti incarca telefonul o data la 24 de ore.

Cei mai mari consumatori de energie sunt ecranul, aplicatiile care folosesc intens CPU&GPU si conexiunea de date mobila, mai ales daca semnalul este mai slab.

 

 

 

 

La S3 capacul din spate poate fi inlaturat 

si putem schimba bateria sau adauga un microSD card.

 

iPhone 4& Galaxy S II au ridicat foarte mult stacheta pentru ce inseamna camera foto pe un telefon. A venit apoi iPhone 4S cu un timp de declansare foarte mic. HTC a scos pe piata One X, cu un F/ 2.0 si un timp de pornire si declansare extrem de mici. Iar acum exista Nokia PureView si ai sai incredibili 41 megapixeli. S III are concurenta serioasa.

Camera de pe S III are 8 MP, 0 lag al declansatorului, timp de pornire de aproximativ o secunda, filmeaza 1080p si 720p, poate face poze in timp ce filmeaza, are mod de fotografiere in rafala (20 de cadre la 3 imagini pe secunda), mod de fotografiere panoramic si mod de fotografiere HDR. Are un flash led multumitor, touch to focus si o serie intreaga de alte caracteristici mai putin importante.

Primul lucru pe care l-am observat la camera lui S III a fost ca app-ul porneste extrem de repede, aproape la fel de repede ca si cel de pe One X – in termeni practici diferentele sunt neglijabile. Urmatorul lucru sesizat e modul de realizare a fotografiilor – extrem de rapid! Samsung a promis 0 lag al declansatorului si s-au tinut de cuvant. Intr-adevar poti face poze intr-un ritm absolut impresionant, si asta nu doar in modul de fotografiere in rafala (“burst mode”).

In mod-ul de lucru “Best Photo”, telefonul face o serie de 8 fotografii in succesiune foarte rapida, iar apoi va invita sa selectati poza care a iesit cel mai bine (si chiar sugereaza unul dintre cadre).

M-am uitat apoi la calitatea fotografiilor – si aici rezultate foarte bune. Comparand S III cu One X, rezultatele depind de iluminarea scenei. Daca lumina e suficienta, S III produce fotografii mai bune decat One X – surprinde mai multe detalii si are un filtru de sharpening mai putin agresiv.

Samsung Galaxy S3                                                               HTC One X

Ambele camere au meteahna de a suprasatura culorile, dar One X vireaza totul inspre rosu, in timp ce S III reda culori mai apropiate de cele naturale. Lucrurile se schimba daca fotografiile sunt realizate in conditii de iluminare slaba. Aici se vede cel mai bine diferenta dintre obiectivul F/2.6 al S III, fata de cel F/2.0, mai luminos, al One X-ului – cel din urma produce imagini cu un contrast mai bun, si cu mai putin zgomot.

Senzorul folosit de Samsung are neajunsul ca nu se descurca prea bine cu scene in care gradul de iluminare variaza mult (adica “highdynamicrange”) – pozele sunt fie supra- fie sub-expuse asa ca pierzi detaliile fie din zona foarte luminoasa, fie din cea intunecata. Ca sa fim cinstiti insa, acesta-i un neajuns al majoritatii aparatelor foto de nivel mediu – e mare lucru ca am ajuns sa analizam asa ceva in cazul camerelor foto de pe telefoane. Oricum, constienti de acest neajuns, sud-coreenii au inclus si posibilitatea de a face poze HDR – aparatul face mai multe fotografii cu expuneri diferite si le combina intr-una singura pentru a produce o imagine compozita in care toate ariile sunt expuse multumitor. De cele mai multe ori astfel de fotografii arata ne-natural, dar rezultatele variaza foarte mult in functie de conditiile concrete de utilizare.

Functia de fotografiere HDR: dreapta oprita, stanga pornita – cu HDR pornit, S3 surprinde mult mai bine detalii din zonele foarte luminoase sau foarte intunecate ale unui cadru.

Samsung a inclus si o functie de detectare a fetei in app-ul “Galerie foto”. Poti sa identifici prietenii si sa partajezi automat pozele in care apar fiecare dintre ei – teoretic. In practica, detectarea fetelor merge bine doar uneori; cateodata nu identifica persoanele corect, alteori identifica fete acolo unde de fapt n-ar fi cazul (m-am straduit vreo doua minute sa conving aparatul ca o ceasca asezata in fundal nu e, de fapt, Toma). Trecand de acest “feature”, interfata galeriei foto a fost imbunatatita, managementul fotografiilor se face mai rapid si mai usor decat in versiunile anterioare.

“Face detection” si “buddy photo share” – in imaginea de mai sus trebuie doar sa aloc un nume din agenda fiecarui chip iar pe viitor telefonul va sti daca cei doi apar in fotografie si unde la le trimita poza (e-mail, Facebook etc).

In ce priveste inregistrarea video, 1080p sau 720p, calitatea imaginii e foarte buna. Nu acelasi lucru se poate spune despre sunetul inregistrarilor, care din pacate e sub asteptari. Frecventele medii si inalte sunt mult prea prezente, in timp ce frecventele joase nu sunt redate mai deloc.
Nu imi dau seama daca acesta-i o lipsa a hardware-ului sau e vorba de felul in care se face procesarea software a sunetului pentru inregistrari.
Sper ca e vorba de a doua varianta deoarece, in caz contrar, ar inseamna ca S III nu-i deloc potrivit pentru a filma concerte live :).

Trecand acum la redarea sunetului, aici lucrurile stau foarte bine, fie ca e vorba de calitatea convorbirilor, fie ca e vorba de a asculta muzica cu o pereche de casti foarte performanta. Samsung foloseste in cazul lui S III un DAC (digital-to-analog converter) de foarte buna calitate, produs de Wolfson. E acelasi producator cu care Samsung a colaborat in cazul Galaxy S si Nexus S, amandoua laudate la randul lor pentru calitatea audio. Daca ascultati multa muzica folosind smartphone-ul, atunci aflati ca S III ofera o experienta a auditiei apropiata de standardele exigente ale audiofililor.

Sunetul redat in timpul apelurilor telefonice e foarte clar si suficient de puternic pentru a purta discutii pe strada, in mijlocul unui oras aglomerat.

 

 

 

S III a avut parte de o receptie nu tocmai grozava, dar aceasta este o problema legata mai ales de nivelul asteptarilor. One X a surprins si incantat prin design, prin calitatea materialelor, prin camera foto, si prin ecranul superb. Acest lucru se datoreaza mai ales nivelului asteptarilor ce nu era foarte ridicat – HTC avea in mod traditional camere foto slabe, ecrane asa si asa, design bun, dar obosit.

Nu la fel au fost setate asteptarile in cazul lui Galaxy S III. Samsung era lider, avea camere foto deosebite, cele mai puternice telefoane, cele mai bune display-uri, cele mai bune vanzari, iar Apple ii dadeau in judecata pentru design. Asteptarile erau foarte mari si foarte greu de atins.

Cu toate astea, dupa ce treci de aspectul exterior si lasi in urma asteptarile nerealiste, S III e un telefon grozav. Experienta de utilizare, conectivitatea si flexibilitatea sunt extraordinare. Din punct de vedere hardware e cel mai dotat telefon al momentului. Ecranul, in ciuda minusurilor, e unul dintre cele mai bune. Camera foto face poze bune si e foarte rapida. Sunetul redat e aproape ireprosabil. Autonomia bateriei e buna iar designul, chiar daca-i urat, e ergonomic. Software-ul e bine optimizat, totul merge ca uns, iar functiile noi, chiar daca multe sunt inutile sau nu merg, macar nu te incurca cu nimic.

Sunt convins ca S III va fi un hit, si daca se va bucura de suport si update-uri software regulate (pe cand JellyBean?) va face ca numarul fanilor Samsung sa creasca in continuare.

Plusuri

+ Ergonomia: forma, greutatea, amplasarea butoanelor si a conectorilor;
+ Performanta foarte buna, totul merge rapid si fluent;
+ Ecranul cu o rezolutie foarte buna si diagonala mare ofera o densitate mare de pixeli/inch;
+ Camera foto extrem de rapida;
+ Calitatea audio in timpul convorbirilor si redarea muzicii;
+ Bateria ofera o autonomie buna si poate fi schimbata;
+ Spatiul de stocare poate fi extins prin microSD.

Minusuri

– Design – finisajul materialului plastic folosit;
– Ecranul putea fi mai luminos; imaginea e virata spre albastru/verde;
– Post-procesarea imaginilor, mai ales video – color clipping prezenta in continuare la Samsung;
– Calitatea sunetului la inregistrarile video;
– Update-urile software semnate de Samsung apar cu intarziere.

Comentează prin Facebook

Comentează prin Facebook