Sony Xperia SL. La fel ca Xperia S, poate doar un pic altfel, cat sa jutifice L-ul din coada. Serios, daca cititi recenzia făcuta de Marius pentru Xperia S, sa stiti ca tot ce (bine) spune el acolo e valabil si pentru SL. Cele doua telefoane sunt aproape imposibil de diferentiat. Ecranul? Identic. Camera foto? Aceeasi. Materiale, constructie? Copie exacta. Spatiu de stocare, memorie, baterie, plasarea conectorilor, a butoanelor? Totul la fel. Singurele diferențe sunt frecventa procesorului, care a fost tactat la 1.7 MHz (fata de 1.5 Mhz) si software-ul preinstalat, care acum e Android 4, fata de Android 2.3. Cu aceste doua diferențe si doua variante de culoare noi , Sony incearca sa prelungeasca viata lui Xperia S, repozitionandu-l pentru clasa medie, sub numele Xperia SL.[divider]

[wptab name=’Design’]

Design-ul a rămas neschimbat de la Xperia S. Un amestec plăcut de linii si unghiuri drepte, cu spatele ușor curbat, realizate din materiale bune, care sunt finisate si asamblate cu grija. Materialul din care e realizat spatele telefonului de exemplu, e un plastic mat si catifelat, foarte plăcut la atingere, anti-amprenta si cu o buna aderenta. Un telefon mai degrabă sobru, dar modern si elegant. Pe lângă aspectul rectangular, principalul element distinctiv al aparatului rămâne banda transparenta de plastic, plasata in partea de jos a aparatului, și care adăpostește antena.

Dimensiunile aparatului, si forma sa îngusta îl fac mai ușor de folosit (degetul mare poate acoperi o arie mai mare a ecranului decât în cazul altor aparate cu display de 4.3 inch dar care au un format mai lat), iar butoanele fizice sunt bine plasate, bine incorporate in carcasă și foarte plăcut de folosit fiindcă oferă un feed-back tactil (rezistența la apăsare, click-ul de declanșare) foarte bun. Găsim butonul on/off in partea din stângă sus, butonul pentru volum si declanșatorul foto pe partea dreapta. Tot pe laturile laterale se găsesc conectorul microHDMI (dreapta sus, deasupra butoanelor pentru volum) si microUSB (stânga). Conectorii sunt feriți de praf cu ajutorul unor clapete dintr-un plastic flexibil. La început sunt dificil de deschis și închis însă după câteva zile lucrurile merg destul de ușor.

[/wptab]

[wptab name=’Display’]

Ecranul LCD de 4.3 inch rămâne unul dintre punctele forte ale aparatului. Cu rezoluția de 720 x 1280 pixeli și ~342ppi este un ecran foarte bun, cu o redare excelenta a culorilor. Lizibilitatea textului este foarte bună, chiar si a celui cu corp de literă mic. Filme, jocuri, pagini web – toate arată foarte bine. Unghiurile de vizibilitate nu-s grozave dar de ce s-ar uita cineva câș la propriul telefon? (alternativ […] dar nimeni nu petrece foarte mult timp uitându-se la propriul telefon oblic, dintr-o parte)

Deasupra ecranului sunt difuzorul, camera de 1.3 MP pentru apeluri video (care are o rezoluție 720p!), senzorul de proximitate si cel de lumina ambientala, precum si un util led pentru notificări.
…Șiiiii ajungem la cel mai mare minus al acestui telefon (desigur, din punctul meu de vedere). Mă refer la butoanele capacitive de sub ecran. Când interacționăm cu telefonul, banda de plastic transparenta e iluminată și pot fi văzute simbolurile pentru cele 3 butoane: „înapoi” – „acasă” – „optiuni (contextual)”. Butoanele însă sun plasate imediat deasupra, sub stratul de sticla care acoperă si ecranul. Sunt semnalizate prin 3 mici puncte luminoase, care pot fi greu de găsit. Fiindcă aria rezervată fiecărui buton e mică, trebuie să apeși cu mare precizie pentru a nimeri exact. Mai mult decât atât, nici nu răspund foarte bine, și cel mai adesea trebuie să încerci de mai multe ori până să înregistreze comanda o singură dată. Atât banda luminoasă cât și punctele care marchează butoanele se sting după câteva secunde de nefolosire și nu se mai aprind decat daca le atingi; asta-i o problema daca folosești telefonul într-o camera întunecoasa.

Să vă dau un exemplu concret de folosire. Am să aloc un pic mai mult spațiu subiectului fiindcă a colorat toata experiența mea cu acest terminal. Să zicem ca răsfoiești un picuț internetul într-o camera întunecată; ai pornit browser-ul, s-a încărcat implicit google.ro, ai dat un search după „ornamente chic de Carciun”, și ai ales unul dintre rezultate, chicville.ro. Pe chicville.ro, dintre ornamentele de craciun, ți-a plăcut Bradul Alb de Murano, despre care ai ales sa vezi detalii. Deci navigarea arata cam așa: Home Screen->Browser: Google.ro->Pagina rezultate google->ChicVille.ro,( pagina produse craciun)->Brad Alb Murano. Iar acum vrei sa dai „înapoi” ca sa vezi și „Braduț de craciun” pe verde. Ok, unde-i butonul „înapoi”? . Hmmm… caaaaaaam pe-aici? Trebuie să mergi pe ghicite. Incomod.

 

Iar odată ce ai găsit butonul, nu merge întotdeauna să dai un singur tap ca să încarce pagina anterioara, cea cu toate produsele. Tap pe „înapoi” – nimic, încă un tap – iar nimic, încă un tap – IAR nimic. Rapid, într-o serie nervoasă de staccato, poate-poate reacționează telefonul – tap-tap-tap-taptaptaptap… și telefonul reacționează iar tu te trezesti uitandu-te incruntat la home screen-ul telefonului. Fiindcă în sfârșit s-a hotărât să înregistreze tap-urile, iar tu ai dat tap de atât de multe ori încercând să-l faci să înregistreze măcar unul, înregistrează acum mai multe comenzi ca să compenseze, și te trece repede-repede prin pagina produse de craciun inapoi la chicville.ro, inapoi la rezultate cautare, inapoi la browser:google.ro, inapoi la Home Screen… Așa că deschizi din nou browser-ul și … Frustrant. Iar asta se întâmpla chiar și dupa o saptamână și jumătate de folosire a telefonului, deci nu m-am acomodat cu butoanele lui minuscule și nepăsătoare. Foarte frustrant. Și important. Fiindcă acele trei butoane le folosești des, și le folosești în toate aplicațiile, deci influențează TOATĂ experiența de utilizare.

Trecand la lucruri mai bune, camera foto e aceeași ca și pe Xperia S, cu același senzor Exmor R de 12MP. Se obțin poze bune, iar video știe să înregistreze la rezoluție HD, 1080p și 30 de cadre pe secundă.

[/wptab]

[wptab name=’Software’]

Xperia SL vine cu Android 4.0.4, Ice Cream Sandwich preinstalat, peste care producatorul a adăugat propriul Timescape UX, care vine cu un look modificat, pictograme și widget-uri proprii Sony, pentru controlul aparatului si managementul aplicațiilor multimedia (muzica, poze, video). S-a lucrat la integrarea contactelor, pozelor si feed-urilor din Facebook („Facebook inside Xperia”) in agenda, calendar, albumele multimedia proprii și așa mai departe.
Avem cinci pagini pentru ecranul „Acasă”, pe care pot fi plasate shortcut-uri sau widget-uri după pofta inimii. Nu putem însă șterge sau adăuga pagini, așa că vor fi 5, indiferent câte doriți să folosiți.

Un lucru aparte pe care-l face Sony este modul „overview” in care puteți ajunge făcând un zoom out din oricare pagina a ecranului „Acasă” (pinch to zoom out) – printr-o animație interesanta este deschis un nou ecran care conține toate widget-urile active – pot fi astfel văzute toate la un loc si poate fi selectată oricare dintre ele.
Daca tot am adus vorba despre widget-uri, trebuie să spun că cele semnate de Sony m-au surprins plăcut – starea vremii, ceas, email – toate arata bine, si merg la fel de bine. Widget-ul de setări rapide a fost revăzut – în momentul în care e activat devine mai mare (printr-o animație 3D de efect) si oferă acces rapid la câteva setări pe care le veți schimba des – date mobile, wi-fi, bluetooth, volum sonerie, luminozitate.

Pe ecranul de deblocare a fost inclus acum widget-ul pentru Walkman, care oferă posibilitatea de a controla muzica fără sa deblochezi telefonul – foarte util.
Cu toate că-i frumoasă și funcțională, mi-aș fi dorit ca interfața să se miște mai fluid. Telefonul nu-i unul din cale afară de puternic după standardele actuale, chiar și cu procesorul supratactat e tot tehnologie veche (sigur că „tehnologie veche” e un termen relativ; în lumea smartphone-urilor, după 6 luni un produs e la jumătatea vieții sau poate chiar ceva mai în vârstă). Dar nici nu-i un telefon leneș. Aplicațiile se mișca bine, browser-ul la fel. Interfața însă nu oferă acea senzație de fluiditate pe care o regăsești în cazul altor terminale. Nu-i vorba doar de așteptări sau pauze prea lungi. E mai degrabă o senzație persistentă că totul merge un pic sacadat, senzație care cred că-i dată de o rată scăzută a cadrelor pe secundă (FPS) afișate de către motorul din spatele interfeței. Poate că skinul făcut de Sony e un pic prea greu de dus, mai ales dacă trebuie împins de procesor pe un ecran cu o rezolutie mare…
In general întreaga interfața arata bine și oferă o bună funcționalitate; dacă ar fi și fluidă ar fi chiar excelentă. La fel ca și în versiunile anterioare, profilul de culori poate fi schimbat pentru întreaga interfața (font-uri, meniuri, pictograme, widget-uri, wallpaper).

[/wptab]

[wptab name=’Concluzii’]

Xperia SL e un telefon foarte bine construit, din materiale de buna calitate, cu un ecran superb, o camera foto buna, care oferă o lista completă de funcții și posibilități foarte bune de conectare cu alte aparate. Majoritatea aplicațiilor merg mulțumitor, chiar dacă nu pot spune ca zboară.
Interfața specifică Sony, Timescape UX, deși frumoasă și funcțională e greu de dus de procesorul telefonului, chiar și cu supratactare de 0.2 MHz, mai ales că afișajul se face pe un ecran cu o așa mare rezoluție.
În plus, ergonomia celor trei butoane de sub ecran mi-a creat deseori neplăceri in folosirea telefonului.
Problemele cele mai mari ale lui Xperia SL țin însă mai puțin de propriile defecte și mai mult de calitățile concurenței. Sony are o serie întreagă de rivali foarte merituoși. Cam pentru aceiași bani, HTC One S oferă putere de procesare mai mare, cu toate că pe un ecran de rezoluție mai mică. Dacă aveți un buget puțin mai generos puteți să aruncați o privire înspre One X, care întrece SL-ul din toate punctele de vedere (Tegra 3 quad-core, ecran superb, camera foto super, design frumos).
Să rămânem însă în acceași zonă de preț, ba chiar puțin mai jos – sunt și aici variante demne de luat în seamă. LG Optimus 4X de exemplu – pentru un preț mai mic oferă o tehnologie mai puternică, un ecran True-HD IPS foarte bun și un slot microSD.
Am lăsat pe final ultima alternativă fiindcă telefonul e greu de găsit, stocurile sunt epuizate mai peste tot în lume. Mă gândesc la Nexus 4. Sunt curios la ce preț va ajunge in România, însă în restul lumii prețul e sub cel a lui Xperia SL. Deși n-am avut ocazia să-l testez încă, telefonul are o listă de specificații mult mai bune decât SL, o calitate foarte bună a construcției, și software care pur și simplu zboară.
Cu toate că este un terminal frumos și bine construit, cu un ecran superb și o cameră foto meritorie, mi se pare că luând în considerare toate ofertele existente, Xperia SL are un preț un pic cam ambițios.

[/wptab]

[end_wptabset]

Comentează prin Facebook

Comentează prin Facebook

Distribuie
Articolul precedentSamsung Galaxy Note II
Articolul următorAlcatel 991
Ghidul pe care ti-l doresti alaturi cand pornesti in explorarea tehnologiei. Ii cunosc frumusetile, dar si capcanele, ii stiu device-urile si iti spun totul despre ele. Sunt imblanzitorii de gadgeturi, le deprind comportamentul si limbajul si iti ofera suport pentru a le folosi.